,,Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect cu existenţa efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an…
Îţi mulţumesc!…
Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?…
Ce suflet caritabil te-a păstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastră?…
Ce demon alb,
Ce pasăre albastră
Ţi-a stat de veghe-atâta timp
Şi te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Şi nu te-ai prăfuit?…
Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect de preţ cu smalţul nepătat,
Rămâi pe loc acolo unde eşti…
Să nu te mişti…
Şi dacă ne iubeşti –
O!… dacă ne iubeşti cu-adevărat –
Aşteaptă-ne la fel încă un an…
Un an măcar…
Atât…
Un singur an…
Iubire, bibelou de porţelan!…”
“Romanţă fără ecou”- Ion Minulescu
… şi interpretată foarte frumos de ,,Mondial”, cândva…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superbe versuri, le ador! Mersi că mi-ai adus aminte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag!
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Biblioteca Cronopedia.
ApreciazăApreciază