E ciudat cum am o teamă de a scrie. De câte ori mă apuc să tastez mi se pune ceva pe ochi, văd alb iar gândurile mi se împrăștie … îmi pierd ideile.
În momentul în care renunț la teamă, descopăr că știu să scriu, știu să vorbesc deoarece am făcut asta verbal o viață întreagă, și am citit mult totodată.
Teama asta este nejustificată și nefondată și o avem cu toții. E teama de a ne expune în condițiile în care alții vor judeca … oamenii vor judeca oricum.
De câte ori scriu încerc să folosesc cuvinte mari și pompoase , însă , secretul este să scrii mult și natural. Vorbește-le oamenilor pe înțelesul lor și ei te vor înțelege și aprecia. E imposibil să nu ne reușească deoarece trăim in comunitate, avem prieteni, mergem la rude, avem întâlniri romantice cu necunoscuți … de unde teama?
Toți scriitorii mari au început prin a scrie mizerii și apoi au făcut capodopere.
Așa că, mi-am propus să scriu : despre toamnă, despre vreme, despre mine, despre ce mă bucură, despre ce mă înconjoară, despre bucurii și tristeți, despre …
Blogul Giuliei 