Soni, Andrei Ruse

coperta_3209_big

’’În prima zi de şcoală ar trebui să ni se spună că murim. Dup-aia alfabetul. Fiecare oră, fiecare curs ar trebui să înceapă cu asta. Înainte de orice program tv ar trebui introdus un spot, ca ăla cu grăsimile şi zahărul sau alcoolul şi tutunul care dăunează grav sănătăţii. Un spot prin care să fim atenţionaţi că nu suntem nemuritori. Şi că, atunci când murim, murim de tot. Pe orice revistă sau carte sau pliant ar trebui scris asta. Pe orice afiş publicitar. Pe orice sticlă de bere. Pe orice produs, de orice tip. Să scrie: acest produs te poate face să pierzi timpul şi nu uita că mori.’’

Soni are 26 ani și află că în șase luni o să moară. Pare curajoasă, ia în batjocură totul, se comportă ca o nebună, își lasă job-ul, face glume deplasate într-un magazin de obiecte funerare. Pare că nu-i pasă, dar e rănită: de ce i s-a întâmplat tocmai ei? Moartea nu-și alege niciodată un moment potrivit să vină și oricând ar veni tot ni se pare că nu am avut destul timp.

Dana, cea mai bună prietenă a ei încearcă să o tempereze, știe că a avut dintotdeauna un temperament vulcanic, dar vrea să o vadă făcând lucruri normale înainte de moarte, de exemplu să-și ia rămas-bun de la familie, să pregătească totul în detaliu, să se împace cu ideea la general. Soni nu acceptă nimic din ce îi zice prietena ei. Vrea să facă în ultimele 6 luni tot ce nu a făcut toată viața. O vedem pe Soni nemairespectând nicio regulă. Se culcă, cu cine vrea, fără regrete. Spune lumii că o să moară de parcă ar spune:,, îmi place albastrul”. Când toți ceilalți o compătimesc, ea nu acceptă mila și este revoltată.

Când soarta îi spune că mai are doar 6 luni de trăit, Soni se răscoală împotriva tuturor. E asemeni unui muritor care re ridică împotriva zeilor.

Fără să mai țină cont de ce ar zice alții, ia un copil de 14 ani de pe stradă, îl hrănește, îi citește povești până târziu în noapte, i se trezește instinctul matern și la final se culcă, cu el. Dacă s-a purtat atât de matern cu el, atât de grijulie, copilul se aștepta a doua zi să se repete toată treaba. Soni însă face o criză, nu știu dacă vinovăție, milă, scârbă, dându-l pe ușă afară, în țipete, pe copilul încă nedumerit cu ce a greșit.

După lungi discuții, Dana reușește să o convingă să se înscrie într-un grup de consiliere. Aici se va îndrăgosti nebunește de un bărbat … era pompier și a scos un om blocat într-o ambulanță. S-a tăiat într-un ciob și a luat HIV de la el. Deci, făcând bine a ajuns să fie infectat. De aceea nu vrea să o îmbolnăvească și pe Soni.

Sincer vă spun că nu mi-a plăcut cartea. Am fost nerăbdătoare să o citesc, iar mai apoi foarte dezamăgită. Cred că ceea nu mi-a plăcut a fost personajul Soni și toată nebunia din jurul ei. Pentru mine , rămâne încă o carte tipic romănească din care nu putea lipsii limbajul vulgar, un personaj ușor sărit și întâmplări neobijnuite ( tâmpite).

soni_1_fullsize

Citate…

,,Bărbaţii sunt mai loiali unei echipe de fotbal decât unei femei.”

,,Moarte ne face egali, indiferent dacă am fost buni sau răi, bogaţi sau săraci, oameni simpli sau genii. Moartea-i un dictator comunist.Ceaușescu cu o coasă, așteptându-te acasă.’’

,,Nu suntem speciali, deşi ne place să credem asta.”

,,Nu am priceput niciodată sporturile extreme. Senzaţii tari? Adrenalină? Încercaţi cancerul!”

,,Moartea nu va veni să-ți spună că nu te-nțelege.”

,,Oricum ar fi,ceva o să fie cumva bine pentru cineva.”

 

Anunțuri

Un gând despre “Soni, Andrei Ruse

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s