Marianela,Benito Pérez Galdós

marianela_1_fullsize

Marianela (Nela, María, Mariquilla, Marianela… ), o fetiţă orfană, săracă şi urâtă, se îndrăgosteşte de Pablo, un băiat orb din naştere. Fermecat de vocea ei, Pablo nu şi-o poate imagina decât frumoasă, fapt pentru care îi va împărtăşi dragostea. Magia se risipeşte atunci când medicul Teodoro Golfin îi redă tânărului vederea.

În satul fictiv Socartes din Spania, ne este prezentată Marianela, o fată de 16 ani, micuţă şi fragilă ca o păpuşă, a cărei constituţie nu îi permite să lucreze în minele din zonă, făcând-o astfel să-şi spună cu convingere că nu este bună de nimic.

Trăind din mila locuitorilor, Marianela îşi petrece zilele colindând minele şi dealurile dimprejur împreună cu Pablo, un tânăr de 20 de ani, orb din născare. În lungile lor plimbări în natură, Marianela îl ascultă pe Pablo cum îi povesteşte despre ştiinţă, despre progres, despre religie, despre ce se cuvine şi ce nu se cuvine între oameni. Fiind o fiinţă crescută de capul ei, după propriile reguli şi sentimente, Marianela dovedeşte o candoare şi o neştiinţă care îl cuceresc pe Pablo şi îl introduc pe tărâmul dragostei. Însă această iubire va cunoaşte un obstacol aparent insurmontabil odată cu venirea în sat a unui mare medic oftalmolog, Teodoro Golfín, care doreşte să îl opereze pe Pablo pentru a-i reda vederea.

Pablo devine convins de faptul că Marianela trebuie să fie la fel de frumoasă fizic pe cât este şi în suflet, întrucât nu concepe că Dumnezeu ar putea crea ceva frumos fără a-şi desăvârşi opera. La auzul acestor vorbe, Marianela începe să fie frământată de griji, de o durere fără nume, care o macină constant şi îi roade existenţa. Deşi îşi doreşte din toată inima să fie cu Pablo, Marianela începe să se gândească cu groază la momentul în care Pablo va putea vedea şi, mai ales, o va putea vedea pe ea.

Dacă vor rămâne împreună ca într-un basm cu final fericit , rămâne să aflați singuri! Eu știu finalul!

a32fac1257fa0924ac166846361efb20

Citate…

„Vreunul ar fi considerat-o femeie privită prin sticlă de micşorare, iar altul fetiţă cu privire de adolescentă. Necunoscând-o, te întrebai dacă e un progres uimitor sau o întârziere lamentabilă.”

„[…] dar există o plagă şi mai groaznică, pozitivismul de la sate, care preface în stane de piatră milioane de fiinţe, ucigând în ele orice ambiţie nobilă şi închizându-le în cercul unei existenţe mecanice, brutale şi tenebroase. În societatea noastră sunt duşmani înspăimântători, ca speculaţia, agiotajul, metalizarea omului cult, negoţul; dar deasupra tuturor se înalţă monstrul care, pe tăcute, distruge mai mult decât toţi: lăcomia săteanului.”

„Căci, cum e cu putinţă să mă iubească văzând trupşorul acesta mărunt, chipul de pasăre, obrazul plin de pistrui, gura lipsită de farmec, nasul mare, părul spălăcit, toată făptura mea, care nu-i bună decât pentru ca toată lumea să-i dea un picior? Cine e Nela? Nimeni. Nela e ceva doar pentru orb.”

marianela

 

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Marianela,Benito Pérez Galdós

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s