Istoria machiajului

Toate femeile își doresc să atragă atenția asupra lor prin frumusețe… fie ea naturală sau artificială!

Fie că alegem unul simplu, de zi ,de seară sau sofisticat, machiajul ne scoate în evidență forma și culoarea ochilor.

Din cele mai vechi timpuri, cosmeticele au avut un rol deosebit de important in transfigurarea femeii. Aplicarea atentă a machiajului pe fața unei femei poate deveni astfel întalnirea dintre ceea ce este femeia si idealul ce și-l dorește in legatură cu persoana sa. Un „chip nou” poate conferi o mare încredere in sine, și in acelasi timp poate fi o experiență stimulatoare pentru iubit.

Utilizarea machiajului a fost folosită pentru trezirea și stimularea anumitor sentimente si calități, atât în persoana care privește, cât și în cea care este machiată într-un anumit fel.

Machiajul face femeia să se simtă completă.

Importanța cosmeticelor în zilele noastre poate fi măsurată prin vanzările enorme ale acestor produse, chiar și în zonele globului ce sunt considerate sărace.

Istoria machiajului:

1. Primele însemnări despre folosirea machiajului apar în Egiptul Antic. Simbolul frumuseții egiptene este legat de Cleopatra prin coafura și machiajul ei în formă de pește. Egiptenii foloseau Khol-ul negru din abundență dar și fardurile verzi și albastre pentru ochi. Femeile își prelungeau machiajul ochilor spre tâmple, pentru a le da forma migdalei.

2. Orient. China,India sau Nepal fac parte din țările în care femeile obișnuiau să își facă un semn roșu în mijlocul frunții. În machiajul tradițional japonez, fața albă este un semn de noblețe.

3. În Grecia Antică, femeile își albeau tenul cu calcar sau carbonat de plumb, genele erau vopsite cu funingine și fixate cu albuș de ou, iar pentru epilare se folosea un produs pe bază de arsenic.Ingredientele folosite au dus la deteriorarea pielii și la moartea prematura a utilizatorilor. Daca doamnele doreau ceva mai multa culoare, alegeau cleiul de ocru si crema de fier pe post de ruj. Femeile își vopseau palmele cu henna roșie, pentru a părea mai tinere. Creioane din cărbune și batoane de vopsea roșie erau la mare cautare în acea perioadă.

4. Roma Antică. Romanii foloseau cosmeticele din plin: khol pentru ochi, creta pentru albirea tenului, ruj pentru obraji, depilatoare, spuma de mare pentru albirea dinților. Horațiu descrie trei tipuri de farduri colorate: oxid roșu de plumb, carmin și un extract de fecale de crocodil. Produsele de frumusețe au atins apogeul în perioada Imperiului Roman, când doamnele deja aveau sclavi special pregătiți pentru aplicarea diverselor machiaje, odată cu apariția cărbunelui pentru față și a fondului de ten denumit fucus.

Evul Mediu:

– Secolul al 14-lea: În această perioadă, cosmeticele erau văzute ca un adevărat pericol pentru sănătate, fiind considerate vinovate pentru blocarea circulației sangvine. În Anglia elisabethana era la modă părul roșu, iar femeile cu poziție sociala înaltă își dădeau cu albuș de ou pe față, în timpul zilei, iar noaptea dormeau cu cotlete de vițel pe ochi, pentru a întineri tenul.

– Secolele 15-16: În Europa, cosmeticele erau folosite numai de către aristocrați. Italia si Franța au devenit centrele industriei cosmetice. Franța a perfecționat arta parfumeriei, dar a condus și la crearea unei arme mortale: dacă înlocuiai plumbul cu arsenic în pudra de față, cel care o folosea murea în scurt timp.

– Secolele 17-18: În această perioadă, cosmeticele sunt folosite pe scară largă, excepție făcând doar clasa foarte săracă. Fardul si rujul roșu erau folosite ca simbol al tinereții, averii si bunăstării. Acesta este momentul când apar cosmeticienii profesioniști, iar rețetele luxoase de cosmetică includeau și băi în vin sau lapte. După ce a cunoscut un avânt extraordinar în anul 1760, folosirea produselor de frumusețe a încetat brusc in perioada Revoluției Franceze.

– Secolul al 19-lea: În Franța se dezvoltă procesele chimice de înlocuire a aromelor obținute prin metode naturale cu produse de frumusețe bazate pe cercetarea stiințifică.

În anii ’20, se produce adevărata evoluție a machiajului. Mabel realizeaza primul rimel care are vaselină în compoziție, și care astăzi este cunoscut sub numele de Maybelline. Apare prima pudră compactă cu oglindă și aplicator, urmată de fardul de obraji compact. George Burchett a inventat tatuarea buzelor. Ochii erau fardați în nuanțe închise, în special în nuanțe de negru, iar pentru un efect mai intens se folosea un tuș negru, iar la sfârșit se folosea un rimel de aceeași culoare. Sprancenele erau vopsite în negru, fiind preferate cele arcuite. Rujul se aplică urmând un prototip al vremii, denumit „Arcul lui Cupidon”. Buzele aveau volum, conturul depașind limita buzelor. La sfârșitul anilor ’20, machiajul devine o necesitate pentru femeile din mediul urban.

Anii 1930-1950. În această perioadă se dezvoltă cinematografia și odată cu ea începe o noua era a frumuseții. Actrițele de cinema devin cele mai puternice simboluri ale frumuseții, iar femeile din întreaga lume încep să le imite. Nu se poate să nu ne amintim celebrul contur de ochi al lui Audrey Hepburn cu linii adânci în formă de ochi de pisică.

Începând cu anii ’60, mișcarea hipiotă aduce o libertate mai mare in folosirea machiajului, de la buze colorate cu alb până la pictarea de imagini pe față. Cu timpul, evoluția concepției despre frumos se îndreaptă către natural, către firesc. Style icon-ul reprezentativ pentru această perioadă este Brigitte Bardot.

Machiajul anilor ’70 variază de la soft si feminin până la îndrăzneț și puternic. Anii 1970 au fost plini de manifestații feministe. A fost perioada când femeile încercau să capete drepturi egale cu cele ale bărbaților. Soft rock-ul, pop-ul, rock-ul progresiv sunt noile stiluri de muzică ascultate în această decadă. Toate acestea au lăsat o amprentă asupra modei, stilului și machiajului feminin din anii ’70. De obicei, acest tip de make-up constă în mascara neagră, fond de ten deschis la nuantă, blush roz, fard de pleoape albastru sau verde și ruj roz sau rosu.

Ochii, obrajii și buzele se bucură de o atenție deosebită în anii ’80…totul este strălucitor si puternic. Doamnele epocii au șansa de a-și încerca talentul artistic pe propriile fețe. Culorile de fard reprezentative pentru acei ani erau: albastrul electric, verdele, violetul sau portocaliul. Doamnele din anii ’80 utilizau violet sau roșu aprins pentru rujul de buze precum și contururile grele.

Faimosul machiaj „nude” câștigă din ce în ce mai multe adepte în anii ’90. Carolyn Bessette Kennedy devine icon-ul sfârșitului de secol, prin machiajul său avangardist: ten diafan, buze roșii, mate și ochii discret rimelați.